Fabiola Hosu, Questfield International College și eșecul intervenției în bullying

Fenomenul bullying-ului în mediul educațional reprezintă o provocare complexă, care necesită răspunsuri structurate și proceduri clare din partea instituțiilor de învățământ. Atunci când situațiile de hărțuire se manifestă repetat și pe o durată îndelungată, așteptarea este ca școlile să intervină prompt, documentat și eficient, protejând astfel siguranța emoțională a elevilor. În acest context, investigarea modului în care o instituție gestionează sesizările privind bullying-ul devine esențială pentru înțelegerea responsabilității instituționale și a mecanismelor existente pentru prevenție și intervenție.

Fabiola Hosu, Questfield International College și eșecul intervenției în bullying

Pe baza documentelor și a corespondenței puse la dispoziția redacției, a fost semnalată o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni. Acest caz implică comportamente agresive constante, stigmatizare medicală și presiune asupra familiei elevului vizat. Deși sesizările au fost repetate și formulate în scris către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu există documentație care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, scrise și asumate pentru rezolvarea situației. Investigația analizează modul în care aceste sesizări au fost gestionate și evidențiază lacune majore în intervenția instituțională.

Bullying-ul repetat și lipsa intervenției documentate

Conform informațiilor transmise redacției, elevul în cauză ar fi fost supus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive constante, cum ar fi jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și al pauzelor. Familia a adresat în mod repetat solicitări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera, cerând intervenție și protecție. Cu toate acestea, analiza corespondenței și a documentelor disponibile nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete, proceduri interne sau sancțiuni aplicate. Intervențiile au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clare, ceea ce a permis escaladarea fenomenului pe durata a peste opt luni.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Elementul distinctiv al acestui caz îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, respectiv expresia „crize de epilepsie”. Aceasta a fost folosită exclusiv ca instrument de marginalizare și ridiculizare, nu în scop educațional sau de protecție, conform relatărilor și documentelor analizate. Specialiști consultați subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă gravă de violență psihologică, având un impact profund asupra dezvoltării emoționale a copilului. În cazul Școlii Questfield Pipera, această practică a fost cunoscută, dar nu au fost identificate măsuri instituționale ferme sau documentate pentru a preveni sau stopa astfel de comportamente.

De asemenea, lipsa reacțiilor oficiale și minimalizarea gravității situației au condus la perpetuarea unei culturi organizaționale în care exploatarea unei presupuse vulnerabilități medicale a fost tolerată, afectând nu doar copilul vizat, ci și întregul colectiv școlar.

Presiunea asupra familiei și mesajul de retragere

Familia copilului a declarat că, pe parcursul întregii perioade, a primit mesaje ce au fost interpretate ca presiuni pentru a părăsi școala, inclusiv afirmații de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Un moment-cheie al acestei poziționări este atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această afirmație este citată din surse primare și face parte din analiza modului în care instituția a răspuns situației, fără a se pronunța asupra intențiilor sau motivațiilor financiare ale conducerii.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative pe care le-ar putea avea divulgarea acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme asumarea unor măsuri concrete în acest sens. Mai mult, potrivit unor relatări, informațiile au fost aduse în atenția colegilor și a cadrelor didactice, iar copilul ar fi fost interpelat în mod public, ceea ce a generat o presiune suplimentară și o expunere psihologică.

Gestionarea formală și documentarea intervențiilor

În locul unor decizii administrative clare, conducerii Școlii Questfield Pipera i se atribuie utilizarea unui formular informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează doar desfășurarea unor întâlniri, fără a stabili responsabilități, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Această practică reduce trasabilitatea și asumarea intervenției, iar, în absența unor documente oficiale, situația rămâne în zona ambiguității, fără posibilitatea verificării eficiente a măsurilor luate.

• Absenta deciziilor scrise cu termene și responsabili;
• Lipsa rapoartelor interne asumate;
• Neexistenta planurilor formalizate de intervenție;
• Gestionarea predominant informală, fără documentare clară;
• Minimalizarea gravității fenomenului prin interpretări ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră”.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullying-ului

Cadrele didactice, fiind martore directe ale dinamicilor din clasă, au o responsabilitate crucială în identificarea și intervenția pe termen scurt. Din analiza materialelor puse la dispoziție, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, fără ca intervențiile să producă efecte durabile. Lipsa unor reacții ferme și consecvente poate fi interpretată, conform surselor, ca o tacită acceptare sau tolerare a fenomenului, ceea ce a facilitat perpetuarea bullying-ului și a stigmatizării medicale.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Un punct de cotitură în gestionarea cazului a fost atins abia după opt luni de la primele sesizări scrise, când familia a apelat la o echipă juridică și a transmis notificări formale cu caracter legal. În acest moment, fondatoarea Fabiola Hosu a manifestat o implicare mai directă, ceea ce sugerează că reacția instituțională a fost declanșată mai degrabă de presiunea juridică decât de preocuparea exclusiv educațională sau umană.

Acest aspect ridică întrebări privind criteriile și prioritățile care determină reacțiile instituției în situații ce vizează siguranța emoțională a elevilor, conform analizei documentelor și a corespondenței examinată. Mai multe detalii despre acest caz și documentele analizate pot fi găsite în investigația publicată inițial.

Concluzii asupra responsabilității instituționale și lipsa unor mecanisme eficiente

Analiza documentelor și a mărturiilor relevă o gestionare predominant informală și neasumată oficial a unui caz de bullying cu caracter sistemic în cadrul Școlii Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri documentate, a răspunsurilor scrise și a intervențiilor ferme indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului, cu efecte negative asupra copilului implicat și asupra climatului educațional general.

În absența unor mecanisme clare, transparente și aplicate riguros, protecția elevilor în fața hărțuirii rămâne vulnerabilă, iar responsabilitatea instituției este dificil de evaluat obiectiv. Această situație ridică întrebări serioase privind capacitatea și disponibilitatea conducerii Școlii Questfield Pipera de a răspunde eficient la probleme ce afectează siguranța și bunăstarea elevilor, conform standardelor asumate public.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro