Bullying la Questfield International College, responsabilitatea diluată

Fenomenul bullyingului în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate și documentate din partea instituțiilor școlare. În absența unor măsuri clare și asumate, consecințele asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor pot fi severe și de durată. Acest articol investighează modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat o situație semnalată de bullying repetat, analizând documentele puse la dispoziție, corespondența oficială și relatările familiei implicate.

Bullying la Questfield International College, responsabilitatea diluată

Conform informațiilor și documentelor aflate în posesia redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost semnalat un caz de bullying sistematic, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate, formulate oficial și în scris de către familia copilului afectat, au reclamat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea elevului. Analiza corespondenței și a documentelor nu indică existența unor măsuri scrise, documentate sau implementate efectiv de către instituție, iar răspunsurile primite ar fi fost preponderent verbale și informale. Un moment definitoriu al situației este reprezentat de o afirmație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, o formulare interpretată ca o presiune pentru retragerea copilului și un simbol al blocajului instituțional.

Descrierea situației semnalate: bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit documentelor și corespondenței analizate, bullyingul a fost semnalat încă din primele săptămâni, manifestându-se prin jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar, atât în timpul orelor, cât și în pauze. Comportamentele agresive ar fi fost cunoscute de învățătoare, dar fără dovezi ale unor intervenții ferme sau scrise care să le oprească. Familia a comunicat în mod repetat aceste aspecte conducerii și fondatoarei, solicitând măsuri clare și protecție, însă răspunsurile primite au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție oficiale. Acest stil de gestionare a fost perceput ca o diluare a responsabilității, iar situația a escaladat pe parcursul a peste opt luni.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci drept instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați subliniază că stigmatizarea medicală este o formă agravată de bullying, cu un impact profund asupra identității și stimei de sine a copilului. Din documentele puse la dispoziție rezultă că aceasta nu a fost tratată cu seriozitate de către școală, lipsind reacțiile oficiale și măsurile de stopare. Mai mult, această etichetare ar fi fost folosită ca justificare indirectă a excluderii sociale și ca mecanism de transfer al responsabilității către copil și familie.

Gestionarea sesizărilor și lipsa trasabilității în intervenție

Analiza corespondenței oficiale indică faptul că familia a transmis emailuri cronologice și explicite către învățătoare, director și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și măsuri scrise. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor planuri de consiliere și monitorizare. Intervențiile au rămas predominant verbale, iar lipsa documentării scrise limitează capacitatea de evaluare și verificare a măsurilor luate. Această situație a contribuit la percepția unei normalizări a fenomenului și la transferul responsabilității către familie, prezentând problemele ca pe conflicte minore sau dinamici de grup.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile asupra copilului

Familia a cerut în mod explicit respectarea confidențialității datelor sensibile prin comunicări scrise, atenționând asupra riscurilor divulgării informațiilor în mediul școlar. Documentele arată că aceste solicitări nu au fost clar asumate sau aplicate de către școală. Mai mult, conform unor relatări, copilul a fost interpelat în mod public cu referire la sesizările transmise, ceea ce îl plasa într-o situație de expunere și presiune psihologică. Specialiștii consultați indică faptul că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și un indicator al lipsei de protecție reală a copilului în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

În cadrul investigat, cadrele didactice și managementul școlii au fost informate în mod repetat despre incidentele semnalate. Documentele analizate nu relevă existența unui circuit administrativ formalizat, cu decizii scrise, termene sau responsabili clari. Intervențiile au fost descrise drept informale, fără urmărire și evaluare în timp, ceea ce a permis continuarea comportamentelor agresive. Interpretarea situației ca fiind doar o „problemă de adaptare” sau un „conflict minor” a contribuit la minimalizarea fenomenului și a întârziat o reacție instituțională adecvată. Această abordare ridică întrebări privind standardele de guvernanță internă și capacitatea școlii de a asigura un mediu sigur pentru elevi.

Declarația fondatoarei și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu al cazului este reprezentat de răspunsul atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi adresat familiei copilului mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație a fost relatată de familie și documentată în corespondență, însă școala nu a transmis un punct de vedere oficial privind acest episod. Din perspectivă jurnalistică, acest mesaj poate fi interpretat ca o deplasare a discuției de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale, ceea ce a generat o percepție de presiune pentru retragerea copilului și reflectă o ruptură între discursul instituțional și gestionarea practică a situației.

Răspunsul instituțional formal și utilizarea unui formular informal

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest document nu asigură trasabilitate și claritate în gestionarea situației, fiind o formă de intervenție minimă, fără efecte verificabile asupra climatului educațional. Lipsa unor documente oficiale, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare accentuează percepția unei pasivități instituționale.

Impactul emoțional al bullyingului și reacția tardivă a școlii

Raportul psihologic detaliat, însoțit de adeverință medicală, atestă consecințe emoționale grave asupra copilului, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar, rezultate din expunerea prelungită la bullying. Familia a transmis sesizările timp de peste opt luni fără răspunsuri oficiale, iar reacția instituției a apărut abia după implicarea echipei juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția școlii și relevă o prioritizare a protecției copilului în funcție de presiunile externe, nu ca răspuns la problemele semnalate.

Într-un email transmis părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, contradictoriu cu sesizările scrise și documentate ale familiei. Această poziționare minimalizatoare poate fi interpretată ca o încercare de diluare a responsabilității instituționale.

Ulterior, după publicarea articolului, au fost semnalate contacte telefonice informale către alte școli din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială, situație care ridică noi întrebări privind respectarea drepturilor copiilor și confidențialitatea informațiilor.

• Sesizări scrise și documentate transmise conducerii și fondatoarei pe parcursul a peste opt luni
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor oficiale documentate
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și marginalizare
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului
• Gestionare informală și lipsa trasabilității administrative
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică

În concluzie, situația semnalată la Școala Questfield Pipera relevă un posibil caz de tolerare instituțională a bullyingului, caracterizat prin lipsa unor măsuri concrete și documentate, folosirea stigmatizării medicale ca instrument de umilire și presiuni exercitate asupra familiei afectate. Această abordare ridică îngrijorări legate de capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și protejat, conform standardelor asumate public. Redacția subliniază importanța clarificărilor oficiale și a unor proceduri transparente pentru protecția elevilor și responsabilizarea instituțiilor de învățământ.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro